Din vechi timpuri, oamenii au supus si modelat natura inconjuratoare, la inceput pentru a-si asigura cele necesare vietii si pentru a-si crea un microclimat mai favorabil in prejma locuintelor. La diferite popoare, pretuirea elementelor naturii a condus in antichitate la crearea de gradini legate de cult religios. Pe linga palate si casele bogate au aparut si s-au dezvoltat gradinile laice, cu scop estetic si de desfatare. Traditia indelungata in crearea gradinilor a dat nastere unei adevarete arte, practicata de gradinari. Aceasta arta a evoluat in decursul veacurilor, folosind in esenta aceleasi mijloace de compunere a gradinilor: elemente naturale si elemente construite, fie supuse unei discipline geometrice, fie, din contra, aranjate dupa unele modele oferite de natura, investite sau nu cu anumite simbolistici. Arhitectura gradinilor a devenit o arta aplicativa, cu reguli propii si maniere stilistice diferite, teoretizate de diferiti creatori si concretizate in numeroase gradini si parcuri realizate pretutindeni in lume pina in zilele noastre. Arhitectura peisagistica sau, mai corect, arhitectura peisajului a aparut la mijlocul secolului al XIX-lea si apartine arhitectului american F.L.Olmsted (care a proiectat Central Park din New Yorg).